Apartenenţa Basarabiei la Rusia – „nu se poate niciodată”!
Gheorghe Buzatu
__________________________________
În mod obişnuit, istoricii trecutului recent ezită în a stabili care a fost ultima dată de rezonanţă a regimului Ceauşescu. În ce ne priveşte, dintre atâtea sugestii, propunem să ne oprim asupra unei singure zile de anvergură istorică – 13 noiembrie 1989. Aceasta impunându-se categoric selecţiei noastre după cel puţin două criterii cardinale.
În primul rând, la 13 noiembrie 1989 N. Ceauşescu a condus, pentru numai 70 de minute, o şedinţă plenară a C.P.Ex. al C.C. al P.C.R., iar, cu acel prilej, trebuind să supună dezbaterii Raportul de vreo 140 de pagini ce urma să fie prezentat plenului proiectatului Congres al XIV-lea al P.C.R. (Bucureşti, 20-24 noiembrie 1989), liderul – din proprie voinţă, precum de regulă în ultima vreme! – a preferat să insiste exclusiv asupra problemelor grave aferente „dosarului România – U.R.S.S.” şi care, a remarcat în mai multe rânduri vorbitorul, trebuiau soluţionate neîntârziat, aşa precum:
– Problema Basarabiei, Bucovinei de Nord şi a Insulei Şerpilor;
– Realităţile izvorâte din continua aplicare a Pactului Hitler-Stalin din 23 august 1939;
– Tezaurul României depozitat de la sfârşitul primului război mondial în Rusia;
– Stabilirea unor legături corespunzătoare între România şi Republica Moldova;
– Situaţia în Balcani;
– Combaterea tentativelor de-a se impune un nonsens – recunoaşterea a două popoare – „poporul moldovenesc” şi poporul român (?!).
Stenograma dezbaterilor reţine, în mai multe rânduri, intervenţiile prompte şi la obiect ale Elenei Ceauşescu, care şi-a susţinut cu fermitate soţul: – fie în problema Tezaurului, pretinzând ca ruşii „să ne dea de la ei”; – fie în problema „apartenenţei Basarabiei” la Rusia, ceea ce „nu se poate niciodată”.