Ion Petrescu

ZODIA SCORPIONULUI (3)

Un general pro-american convertit la diplomaţie

Conaţionalul din stânga imaginii este un alt sărbătorit al acestor zile. Născut la 4 noiembrie 1954, în Bucureşti, cu o carieră în Forţele Armate Române, ca inginer militar, ulterior la Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, a trecut în rezervă, ca general, fiind apoi, între anii 2007-2009, consul general al României la Shanghai. A absolvit Universitatea Naţională de Apărare din Washington D.C. fiind un compatriot dinamic, optimist, capabil de acţiuni utile ţării căreia i-a îmbrăcat uniforma militară.

Ca orice Scorpion veritabil are şi adversari mai puţin impresionaţi de evoluţia sa. Unii l-au acuzat că ar fi dorit să fie şi chipul său pe fresca din holul central al ministerului armatei. Şi, într-adevăr, în pictura respectivă, în posturi diferite, pot fi recunoscute diverse chipuri, mai mult sau mai puţin asemănătoare cu demnitari militari şi civili ai momentului. Întrebarea este dacă pictorul – altfel un talent recunoscut – a recurs la acest artificiu din lipsă de modele în arhiva istorică, pentru că i s-a cerut în mod expres sau pentru că dorea să aibă sprijin, la toate nivelurile, pentru a termina el, nu altul, monumentala frescă. Cunoscând personajele implicate în această istorioară pentru fraieri, înclin să cred că autorul picturii şi-a făcut, aşa cum s-a priceput, o pavăză, pentru vremuri mai grele, pictând şi figuri după chipurile şi asemănarea unor decidenţi ai acelui moment. De aici şi până la speculaţiile repetate, ale unor mânuitori de cuvinte, vizibil telecomandanţi de structuri de intelligence, nu este decât un pas. Care a şi fost făcut.

O a doua istorioară, mai nostimă, este încercarea unui personaj util primarului general actual al Capitalei, de a închega o echipă de specialişti, în analiză specifică perioadei de confruntări televizate, cu contracandidaţi posibil mai bine pregătiţi la capitolul politică externă. Echipa s-a format, câteva ore, la o discuţie prelungită intenţionat, de cel ce era evident un ofiţer acoperit, al unui serviciu de informaţii ostil celui din armată, dar nu s-a mai întâmplat nimic. În schimb, numele celui menţionat mai sus a apărut în presă, deşi nu se rugase el de amfitrion, ci fusese invitat acolo pentru expertiza sa, alături de alţi specialişti cu instruiri complementare lui. Şi scriu aceste rânduri ca martor la micimea umană a personajului care probabil şi azi joacă dublu, în relaţia sa cu Sorin Oprescu. Dar micimea umană este la modă.

Cum, recent, împreună cu alţi ofensivi conaţionali a înfiinţat un think tank cu un promiţător viitor, se cuvine urarea amicală:

La mulţi ani frumoşi şi voioşi, domnule general, în rezerva Armatei României, Alexandru Grumaz!

Tags: ALEXANDRU GRUMAZ