Prudenţa exagerată a lui Iliescu, frica sa de Moscova şi telefonul de presiune primit de la Paris – cu ocazia organizării Primului Pod de Flori peste Prut, la presiunea lui Gorbaciov, înspăimântat că atunci va fi înfăptuită reunificarea românilor, de pe cele două maluri ale Prutului – au înmormântat practic iniţiativa lui Snegur.

Dar, zilele trecute, viitorul premier al României, liberalul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu, a ridicat problema revizuirii Constituţiei României, în anul 2013.

Cu două erori -majore.

1. Chiar dacă USL va avea majoritatea în noul parlament, majoritatea alegătorilor nu va accepta să i se impună, de un grup de aleşi, forma de guvernământ nostalgică – monarhia. Din raţiuni cunoscute. Nici măcar aducerea în ţară a vorbitorului de limbă engleză, doar engleză, prinţul Nicolae nu mai este o soluţie pentru revitalizarea Casei Regale. Respectabilă, din punct de vedere istoric. Neviabilă – din punct de vedere pragmatic. Cu o popularitate pierdută treptat, tacit, explicabil – mai ales în perioada măsurilor de austeritate.

2. După cum nici republica parlamentară nu pare a fi o soluţie, într-un stat marcat de deprecierea respectului faţă de legislativul ţării, datorită conduitelor deviante ale aleşilor naţiunii.

Dintr-o asemenea perspectivă, Tăriceanu şi ai lui se vor mulţumi cu … departajarea clară a atribuţiilor sale, de premier, de cele ale viitorului preşedinte – mai nou Mircea Geoană surclasându-l pe Sorin Oprescu, în lupta surdă pentru nominalizarea ca prezidenţiabil, în locul perdantului Crin Antonescu, în pierdere masivă de popularitate.

Cum şi viitorul preşedinte ar putea fi suspendat, crearea funcţiei de vicepreşedinte ar fi o soluţie de supervizare clară, legală, fără sincope, ale unor situaţii de criză, generate şi de alte motive, precum boala, incapacitatea temporară sau chiar decesul viitorului şef al statului.

Această funcţie de vicepreşedinte ar putea fi concepută astfel încât, la momentul unirii celor două state româneşti, să fie atribuită automat preşedintelui Republicii Moldova, aşa cum a gândit-o – primul! – Mircea Snegur.

Un diplomat rus m-a întrebat recent: ce funcţii li se vor oferi premierului şi preşedintelui Parlamentului de la Chişinău, în situaţia reunirii Basarabiei, cu Patria Mamă?

Ceea ce merită, conform contribuţiei lor la realizarea interesului naţional. Un stat unitar. În graniţele sale istorice.

Aşa cum în presă este loc pentru toţi jurnaliştii pasionaţi de această meserie, aşa şi în România unită, de peste 2-5 ani, va fi loc şi rost pentru toţi politicienii, de bună credinţă, de la Chişinău.