Ion Petrescu

GLONŢUL AUTORITARISMULUI

Cum se vede, la Bucureşti, Congresul Partidului Popular European? Ca un firesc exerciţiu democratic. După cum şi mitingul de amploare, al formaţiunilor politice guvernamentale, derulat pe cel mai mare stadion din arealul românesc, privit la rece, reprezintă o opţiune asumată de cei care, în mod natural, doresc să păstreze şi să îşi consolideze puterea.

Dar, ambele evenimente nu se supun regulii fundamentale în jurnalism! Atât la Congresul P.P.E., cât şi la adunarea electorală a Uniunii Social Liberale, niciun om nu a muşcat practic vreun…câine. Cele două acţiuni derulându-se în maniere diferite, dar previzibile.

Cine a avut totuşi de câştigat, din această confruntare indirectă?

Probabil că marea mută, a celor ce nu au votat nici la alegerile locale şi nici la referendumul “hormonilor politici”, derulat în lunga vară fierbinte a politicienilor români. De ce?

Pentru că atât Congresul P.P.E., cât şi prestaţia “diviziilor USL”, dislocate pe stadionul naţional Arena au generat câteva lecţii de învăţat, pentru alegerile parlamentare şi cele viitoare prezidenţiale.

Prima reflecţie naţională? A fost oferită de numărul mare de şefi de state şi premieri care au păşit pe treptele Palatului Parlamentului. Definitorie fiind prestaţia publică a celei ce este, de facto, conducătoarea executivului dorit la nivel european, cancelarul german Angela Merkel.

Relaxată – în dialogurile avute cu oficialii români -, sociabilă – cu jurnaliştii -, combativă – la tribuna forumului popularilor europeni -, doamna Merkel nu a făcut decât să confirme că se simte bine la Bucureşti, precum la Berlin. Mai precis, în acelaşi spaţiu european, cu valori, angajamente şi reguli clare pentru toţi.

Merkel şi ceilalţi lideri importanţi, din Partidul Popular European, au venit în România cu un mesaj simplu. Românii contează – în viziunea acestor politicieni, nu puţini cu funcţii decisive în Uniunea Europeană – ca egali ai celorlalţi europeni. Nicidecum altfel!

Este o nuanţă importantă. Pentru că, niciunul dintre politicienii străini, care au luat cuvântul, de la tribuna Congresului P.P.E., nu a căzut în greşeala unor baroni ai presei româneşti. Cei care s-au limitat la pendularea lanternei propriei evaluări pe diferenţa dintre alegătorii români pro-europeni şi cei anti-U.E.! Serios? Atunci, nu puţinii conaţionali neutri nu pot fi încadraţi, conform logicii absurde menţionate, în niciuna dintre cele două categorii.

Nu cetăţenii simpli ai României sunt necunoscători ai rigorilor de conduită politică şi practicilor democratice, din Uniunea Europeană! Doar cei care s-au grăbit să le ignore, fiind nevoiţi, ulterior, ca să facă paşii necesari realinierii la normele democraţiei occidentale. Cu o frustrare public demonstrată.

Cea mai nostimă glumă, involuntară, a rostit-o fostul preşedinte interimar, al României, din această vară, când a declarat că popularii europeni sunt la Palatul Cotroceni cu preşedintele …lor. Probabil, referirea era la Palatul Parlamentului. Şi, între noi fie vorba, nu ar fi stricat dacă, în altă ecuaţie a timpului viitor, preşedintele P.P.E. va fi un român. Din dreapta, sau din stânga Prutului.

O afirmaţie fără fundament a fost făcută, de acelaşi prezidenţiabil – recognoscibil după prezenţa sa impecabilă, la Senatul României -, atunci când, probabil într-un exces de zel, a afirmat că România are drept de vot în Europa, nu doar de ascultat. Mai lipsea să anunţe că va veni vremea când unele lucruri arbitrare, de pe malurile Dâmboviţei vor putea fi translatate în parlamentul european…

Quo vadis România? Opinia publică lucidă a înţeles cât de aproape a trecut, în această vară, pe la urechea românului simplu, glonţul autoritarismului nespecific U.E.! O ispravă aproape infantilă, dar benefică, până la urmă, întăririi organismelor menite a veghea la nerepetarea deraiajelor mimat democratice.

_________________________________