Ion Petrescu

VALI ZĂVOIANU – Din cer…

Azi este ziua unei fiinţe mult încercată de viaţă, cu har poetic, curiozitate jurnalistică, delicateţe sufletească şi promotoare a mai binelui celor dragi, cunoscuţi, sau mai puţin ştiuţi, un om lipsit de înverşunarea celor ce contruiesc palate de nisip, neatins de ambiţii desuete, revenită, în Patria Limbii Române, din dragoste şi dor de ţară!

Răsfoind paginile electronice ale unui volum deschis internauţilor am ales un poem. De o rară frumuseţe şi certă actualitate. Unul scris departe de România. Într-o zi de Crăciun. Anul trecut. La Pola de Siero, Asturias.

Din cer…

Ridicaţi-vă privirea
Voi, fărâme de divin
Mai arată omenirea
Azi a pâine şi a vin?

Plouă peste noi cu lacrimi
Cred că plânge Dumnezeu
A văzut a noastre patimi
Şi tot traiul nostru greu.

Şi din cer îngeri coboară
Lira lor răsună blând
Căci se pregătesc să moară
Norii lumii azi plângând.

Dintr-o casă mai săracă
Se aude-o rugăciune
Vin toţi îngerii să facă
La fereastră plecăciune.

25.12.2011 Zăvoianu Vali

Tags: Vali Zăvoianu