Elena Udrea este o femeie frumoasă.

Conştientă că simpla sa trecere, printre colegii de parlament, îi determină, până şi pe cei ce o critică, pe micile ecrane, să întoarcă după ea capul, cu gânduri nu tocmai cucernice…

Ceea ce s-a petrecut însă, pe 27 aprilie a.c., în Parlamentul României, i-a dinamitat literalmente speranţele sale politice, cel puţin pe termen scurt.

Şi aici nici măcar nu am în vedere ceea ce a transmis pe twitter:

“Dezmint categoric prostiile lui Victor Ponta cum că aş fi ameninţat-o pe Sorina Plăcintă să nu voteze moţiunea. E o intoxicare comunistoidă.”

Ei şi? Nu ştiu ce a declarat Ponta. Nici ce ar fi auzit Sorina Plăcintă şi cei din preajma sa.

După cum mă întreb ce consilieri de imagine are Prima Doamnă a Partidului Democrat Liberal?

Asta, din moment ce a venit echipată precum Albă ca Zăpada. Într-o zi de doliu previzibil – pentru soarta guvernării portocalii.

Dar faptul că a trecut, precum o himeră – ce-i drept vorbind la telefon şi filmată obsesiv de cameramanii puterii şi ai opoziţiei – printre colegii aşezaţi cuminţi pe locurile lor dezvăluie… Un Om Singur.

Poate singurul care mai crede în… providenţa prezidenţială.

Prost sfătuită, sau fiind pradă propriei iluzii a acceptat să aibă drept interlocutoare o conaţională ce era deja controversată, chiar înainte de această moţiune de cenzură.

Chiar dacă Elena Udrea a tăcut, milioane de telespectatori i-au văzut doar umărul stâng, plus parte din cosiţe… faţă în faţă cu disperarea conaţionalei Plăcintă. Din acel moment a pierdut total rostul public al prezenţei sale, lângă un om oricum cu nervii la pământ.

După cum se naşte şi întrebarea: cât de realistă mai este chiar Elena Udrea?

Doar, prin acelaşi twitter, transmitea, pe 19 aprilie, mesajul:

“Relansarea construcţiei de locuinţe pentru tineri “!!!

Care tineri? Din ce partid? Din ce ţară? Cu ce fonduri?

Elena Udrea este o femeie frumoasă.

Dar în politică, cine nu ştie să piardă, devine un simplu arlechin al votanţilor, tare dornici – indiferent de sex – de a îşi imagina tot ceea ce au visat în ascuns, dar nu au avut şi nu vor mai avea parte, de la conturi în bănci, la relaţii mai puţin ortodoxe, dar tentante, într-o societate deloc civilă, ci şocant marcată de vulgaritate, curiozitate şi păcate nerecunoscute decât la ultima împărtăşanie. Poate nici atunci…

Elena Udrea nu este Albă ca Zăpada, dar are forţa de a se reclădi pe sine, dacă va face un gest politic major.

Unul prin care să arate că ştie să îşi asume noua sa condiţie – de simplă membră a grupului de parlamentari ai opoziţiei.

Nu pe blog. Nu prin twitter. Nici pe facebook.

Ci printr-o declaraţie de delimitare. De propria sa postură, avută până în 27 aprilie a.c.

Altfel, va transforma acuzele ce i se aduc în temeiurile definitivei debarcări din viaţa politică românească.