Ion Petrescu

Maica blândă a Asiei?

Postul de radio Vocea Americii a transmis, pe 16 noiembrie 2011, o corespondenţă din Beijing, realizată de Peter Simpson, axată pe atitudinea Chinei faţă de planul Casei Albe de a consolida cooperarea militară cu Australia şi actualizarea tratatului de apărare încheiat de Statele Unite cu Filipine.

În acest sens, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe, Liu Weimin a semnalat jurnaliştilor acreditaţi la instituţia sa, că este momentul unor discuţii, între oficialii chinezi şi americani, menit a clarifica rostul dislocării de trupe americane suplimentare în Asia de Est, deoarece China se întreabă asupra modului în care va contribui această prezenţă militară sporită la cooperarea paşnică în zonă.

După cum se ştie, preşedintele Barack Obama a anunţat un acord de securitate consolidat cu Australia, care prevede staţionarea în această ţară până la 2.500 de militari americani, în anii următori.

Pe de altă parte, în Filipine, secretarul de stat Hillary Clinton a semnat o declaraţie, în care reafirmă prelungirea tratatului de asistenţă mutuală, cu caracter defensiv, încheiat între cele două state.

Liu Weimin a exprimat rezervele Chinei cu privire la cele două măsuri concrete privind relaţiile americano-australiene şi cele dintre SUA şi Filipine.

Purtătorul de cuvânt al Ministerului Chinez de externe s-a întrebat retoric cum va justifica administraţia Obama, contribuabililor americani, extinderea cheltuielilor destinate expansiunii militare a Statelor Unite în Asia. Asta în contextul crizei financiare globale actuale.

Beijingul contestă beneficiile unor astfel de cooperări militare– precum cele două deja menţionate – declarând că „orice amestec din afară” ar afecta pacea, stabilitatea şi dezvoltarea Asiei, pe care, oficial, China şi SUA o doresc în egală măsură.

Chiar la începutul vizitei sale în Australia, preşedintele Obama a afirmat că dislocarea unor trupe suplimentare ar putea ajuta la menţinerea a ceea ce el a numit arhitectura de securitate a Asiei, militarii americani fiind în măsură să reacţioneze rapid în cazul unor dezastre naturale şi în cele ale apariţiei unor pericole pe liniile de transport maritim din regiune.

Deşi ar fi hazardată afirmaţia că la Beijing sunt privite aceste alianţe americane ca o tentativă de izolare a Chinei, cert este că au produs un disconfort la nivelul decidenţilor chinezi strategici, deşi nu există vreo obiecţie oficială faţă de afluirea viitoare a unor batalioane americane în Australia.

Totuşi, Liu Weimin a ţinut să precizeze că statul chinez nu s-a angajat în niciun fel de alianţe militare străine, precum Statele Unite, China având propria sa opinie asupra modului cum poate fi menţinută stabilitatea în zonă.

Asta însemnând, conform purtătorului de cuvânt, continuitatea menţinerii Chinei pe ceea ce el a numit „calea unei dezvoltări paşnice”, pentru realizarea aspiraţiei împărtăşită, în acest sens, de toată comunitatea internaţională.

Teoria ca teoria, dar practica infirmă lozinca de mai sus. De ce?

În ultimele 18 luni, guvernul de la Beijing nu a ezitat să atenţioneze pe multe dintre statele vecine în legătură cu drepturile sale teritoriale în Marea Chinei de Sud.

Dar China refuză, cu obstinaţie, implicarea comunităţii Asiei de Est în rezolvarea acestor litigii, insistând pe ideea că va soluţiona acest gen de dispute cu fiecare stat, separat.

Preşedintele Barack Obama este adeptul existenţei unei Chine puternice, prospere, deci neizolate, aşa cum pare că se teme Beijingul.

Dincolo de tam-tamul propagandistic făcut de Liu Weimin, Statele Unite îşi continuă politica de a crea şi consolida capete de pod în Asia, pentru a avea astfel piloni de sprijin pe forţa militară, ca argumente disuasive, în relaţia cu China, dacă, din raţiuni previzibile, aceasta ar trece la operaţiuni ofensive de tipul ocupării, prin surprindere, cu trupe terestre şi nave de război, a unor arealuri râvnite la frontierele sale răsăritene.