Ion Petrescu

Ce este mai important pentru dumneavoastră?

Vali Zăvoianu pare a fi varianta 2011 a unui Esop / Æsop / Aisōpos, care scrie astăzi altfel pildele, pentru cei neatenţi la descifrarea semnalelor pe care le primesc din Univers – tocmai pentru că sunt unici.

Are o linişte a naraţiunii, care provine dintr-o experienţă de viaţă impresionantă, ce i-a adus pe cât de multe încercări, pe atât de multe opintiri de a le trece cu fruntea sus. Şi deseori a reuşit să revină în matca trăirilor interioare, cele netensionate de nedreptăţile semenilor dominaţi de bucuria machiavelică de a călca viaţa altora în picioare, ca pe simple frunze veştejite de toamnă.

Rândurile domniţei Zăvoianu se citesc între două curse ale vieţii: cea a puterii absolute şi aceea a înfrângerii definitive. Fiecare pildă nouă a sa nu este altceva decât o elegantă invitaţie la depăşirea automatismelor cotidiene şi la o reîntoarcere firească spre ceea ce simţim, cu adevărat, în inima noastră.

Cândva, un indian american se plimba împreună cu prietenul său prin centrul New York-ului. Era ora amiezii, iar străzile erau pline de oameni. Maşini claxonând, taximetre ce luau curbele cu viteză, sirene ce se apropiau sau se depărtau, toate aceste sunete ale oraşului vuiau asurzitoare. Dintr-o dată indianul spune:

– Am auzit un greiere.
– N-ai cum să auzi un greiere în tot vacarmul ăsta! – i-a răspuns prietenul lui.
– Sunt sigur, am auzit …. un greiere! a insistat indianul.
– Aiurea! – a replicat amicul.

Indianul a ascultat cu atenţie un moment, apoi a trecut strada spre locul unde se aflau câţiva copaci.
A căutat imprejur, sub ramuri şi a găsit… micul greiere.
Prietenul său a rămas uimit.

– E incredibil! Trebuie să ai un auz supraomenesc!
– Nu, a spus indianul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale.
Totul depinde de ce anume asculţi cu ele.
– Uimitor! a exclamat prietenul. Eu n-aş putea auzi un greiere în acest zgomot!
– Depinde de ceea ce este important pentru tine – a venit imediat răspunsul. Priveşte…

A scos din buzunar câteva monede, pe care le-a lăsat să cadă pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul de pe stradă, toţi, dar toţi oamenii din jur au întors capul spre locul unde se rostogoleau monezile, verificând astfel dacă nu cumva banii căzuţi erau ai lor.

– Înţelegi ce am vrut să spun? – a continuat indianul. Totul depinde de ceea ce este mai important pentru tine…