Cum poţi iubi acolo unde se moare zilnic…

securedownload

Cu ani în urmă, într-un campus american, dintr-un deşert bântuit de fantomele islamiste, am privit, cu admiraţie, la ceas de seară, doi militari români, ce se ţineau de mână – el tuns scurt, ea cu cosiţe deloc libere pe umeri. Erau tineri căsătoriţi. Mergeau, netulburaţi de nimeni, spre sala de mese, unde, în mod tacit, de fiecare dată, când luau loc la o masă, camarazii americani şi români plecau rapid, ca să le asigure intimitatea maximă permisă – într-un teatru de operaţiuni militare – pentru cuvintele ce le rostesc doar semenii ce găsesc, în privirile jumătăţii lor, ceea ce au visat întotdeauna…

Ei bine, în această săptămână, domniţa Lia Hohn, din Germania, mi-a trimis fotografia unui cuplu german, cu o istorie comparabilă cu a celor doi români menţionaţi.

Astfel, prestigioasa revistă BILD, care acordă o atenţie constantă, obiectivă, deloc denigratoare, acţiunii militarilor germani în Afganistan, a inserat rânduri calde, despre frumoasa poveste de dragoste a lui Jule S. şi Kevin L., amândoi având înaripata vârstă de 27 de ani.

Jule şi Kevin s-au cunoscut în anul 2008. Nu în Germania, ci pe tărâm afgan, la Mazar-i-Sharif. Acolo, misiunile efectuate împreună i-au apropiat treptat unul de altul. Iar Jule mărturiseşte că atunci “când ajungi să trăieşti într-un asemenea mediu, totul este mai grav decât în ​​condiţii normale”.

Zilele trecute, la trei ani distanţă de la prima lor întâlnire, în arealul celebrei redute talibane deja amintită, cei doi tineri germani s-au căsătorit, fiind de faţă, la acest moment unic, din viaţa lor, mulţi dintre ex-camarazii cu care au trăit clipe de mare tensiune în Afganistan, acum fiind toţi reîntorşi în Germania.

Ce fac cei doi foşti militari în ziua de azi? S-au încadrat în disciplina muncii germane – ca director comercial, respectiv administrator IT.

Le mai rămâne în faţă – dincolo de cuvintele Ich liebe dich…/Te iubesc… – provocarea sugerată de proverbul german:
Copiii leagă căsnicia.

No Comments

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment

~