Interesele României în Afganistan

* Misiunea NATO din Afganistan

Emisiune difuzată vineri, 24 iunie 2011, de postul public de radio

Realizator Radu Dobriţoiu,
producător Nicu Popescu,
transcriere RADOR

O TEMĂ FIERBINTE

Realizator:
Radu Dobriţoiu
– “Bun găsit!” – vă spune Radu Dobriţoiu, la o ediţie specială a emisiunii “Euroatlantica”, dedicată în această seară Afganistanului, acolo unde se desfăşoară cea mai importantă misiune a NATO din acest moment, dar şi a Armatei României. O temă de actualitate, după discursul de ieri al preşedintelui SUA, când – se poate spune – s-a dat semnalul începerii retragerii treptate, graduale a forţelor coaliţiei multinaţionale din Afganistan.
Invitaţi speciali, în această seară, pentru tema importantă reprezentată de Afganistan: în studioul 31, alături de mine, se află colonelul în rezervă Ion Petrescu, analist militar, editorialist la “Ziua veche”, fost şef al trustului de presă al Armatei.
Bună seara, domnule colonel!

Ion Petrescu:
Bună seara!
Şi sper să aveţi o emisiune incandescentă, la fel ca şi subiectul care arde acum în deşertul afgan.

Realizator:
Mulţumiri, pentru că aţi acceptat să fiţi alături de mine în această seară, să dezbatem o temă atât de fierbinte cum este Afganistanul. Prin telefon, urmează să intrăm în legătură cu Constantin Dudu Ionescu, fost ministru de interne, ex-ministru al apărării, cu generalul în rezervă Corneliu Dobriţoiu, fost locţiitor al ministrului apărării naţionale, şi cu generalul de armată, în rezervă, Mihail Popescu, fost şef al Statului Major General.
Reamintesc, domnii Corneliu Dobriţoiu şi Mihail Popescu au făcut parte din conducerea MApN, atunci când am trimis primii militari la Kabul şi apoi la Kandahar, acolo unde l-am întâlnit de cel puţin două ori pe şeful Statului Major General de atunci, este vorba de domnul general Mihail Popescu; acolo unde, la fel ca în Irak, l-am întâlnit şi pe domnul colonel Ion Petrescu.
Colegele din regia de emisie, Mariana Bojenaru şi Mirela Drăgan, îmi confirmă că avem legătura cu Constantin Dudu Ionescu, fost ministru de interne, fost ministru al apărării. Bună seara, domnule ministru!

Constantin Dudu Ionescu:
Bună seara!

Realizator:
Mulţumiri pentru că ne onoraţi, din nou, cu prezenţa în emisiunea “Euroatlantica”.

Constantin Dudu Ionescu:
Mulţumesc şi eu pentru invitaţie.

Realizator:
Avem legătura şi cu domnul general Corneliu Dobriţoiu, fost secretar de stat în MApN, fost şef al Direcţiei de Integrare Euroatlantică. Bună seara, domnule general!

Corneliu Dobriţoiu:
Bună seara, dumneavoastră, invitaţilor şi ascultătorilor emisiunii dumneavoastă!

Realizator:
Mulţumiri, pentru că aţi acceptat invitaţia noastră.

Corneliu Dobriţoiu:
Cu mare plăcere!

Realizator:
Avem legătura, bineînţeles, cu toţi invitaţii preconizaţi pentru această emisiune.
Le reamintesc domnilor invitaţi că tema pe care o dezbatem în această seară este Afganistanul şi, bineînţeles, totul după discursul susţinut ieri de preşedintele SUA, discurs care, putem spune, nu a surprins pe nimeni; aşteptam acest mesaj din partea şefului statului american.

Realizator:
Domnule general Popescu, sunteţi şi dumneavoastă?

Mihail Popescu:
Sunt prezent şi vă spun “bună seara!”.

Realizator:
Avem legătura şi cu domnul general Mihail Popescu, membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă, cel care a deţinut cea mai importantă funcţie militară, în timpul eforturilor depuse de Armata României pentru integrarea în NATO.
Bună seara, domnule general!
Atâţia invitaţi! Nu am reuşit să-i cuprind pe toţi, dintr-o dată, în îmbrăţişarea emisiunii “Euroatlantica”.
Vă mulţumesc tuturor că sunteţi alături de această emisiune cu o temă fierbinte, cu o temă importantă.
Domnilor invitaţi, reamintesc, deci, tema emisiunii – Afganistanul -, subiect pe care îl dezbatem după anunţul făcut de preşedintele SUA, Barack Obama, privind retragerea treptată a trupelor americane din Afganistan şi – o să vedem în emisiunea de astăzi – încă două ţări au făcut astăzi un anunţ similar- şi ieri, şi azi – după semnalul dat de liderul de la Casa Albă.
Sunt în total aproximativ patru ţări care imediat după SUA au anunţat retrageri parţiale, succesive, treptate, graduale.
Domnule general Mihail Popescu, dumneavoastră aţi avut o contribuţie importantă prin consilierea acordată la acea dată, la trimiterea primului batalion de infanterie în Afganistan, în iunie 2002. Dar, înainte de iunie, ne aducem aminte Kabulul, dar în iunie 2002 Batalionul 26 Infanterie, comandat pe atunci de maiorul Nicolae Ciucă, deschidea misiunea. Era un anumit context atunci. Vă rog să-l reamintiţi pentru spectatorii emisiunii “Euroatlantica”.

Mihail Popescu:
Da. Prezenţa trupelor noastre în Afganistan a fost propusă Parlamentului şi aprobată ca atare din raţiuni politico-militare.
Una – alăturarea practică şi faptică a României la coaliţia antiteroristă internaţională.
A doua – demonstrarea credibilă a faptului că Armata României este în măsură să execute misiuni de impunere sau de menţinere a păcii, alături de cele mai bune armate ale lumii, ceea ce ne-a facilitat calea spre accederea la NATO.
A treia – de ce nu? – instruirea practică a militarilor profesionişti români, pentru a face faţă situaţiilor impuse de diferite teatre de operaţii, la distanţe destul de mari de teritoriul naţional şi de starea tehnicii pentru aceste misiuni, ceea ce specialiştii militari numesc “proiectarea forţei”.

PREŢUL INTRĂRII ÎN NATO

Realizator:
Domnule colonel Ion Petrescu, dumneavoastră aţi reamintit acest moment, în care generalul Mihail Popescu a avut o intervenţie foarte importantă, dacă nu mă înşel, în faţa preşedintelui Ion Iliescu, atunci.

Ion Petrescu:
Da. Domnul general Popescu, împreună cu domnul ministru Ioan Mircea Paşcu, l-a aşteptat la aeroport pe domnul preşedinte. Preşedintele a întrebat dacă acesta este preţul pentru a intra în NATO şi generalul Popescu a răspuns în acelaşi timp cu ministrul Paşcu “Da! Acesta este preţul”.
Dar aş vrea să mai punctăm ceva, la domnul general Popescu. Am asistat la şedinţa în care dânsul a ordonat schimbarea ţinutei iniţiale, cu care acest batalion a plecat în deşertul afgan, cu o ţinută adecvată. Practic, prin decizia şefului Statului Major General de atunci, Armata Română a intrat în posesia noii uniforme de deşert, pe care şi astăzi o poartă trupele noastre, acolo unde sunt trimise în Afganistan, peste 1.800 de militari.

Realizator:
La acea dată materialul din care era făcută uniforma era mult mai bun, era un bumbac, pentru că era similar cu acela al uniformei trupele britanice. Nu mai este acest material folosit. În prezent se foloseşte un material mai ieftin şi, ca o anecdotă, eram acolo, eram la Kandahar.
La două zile după ce militarii au primit uniformele de deşert şi s-au îmbrăcat cu noile uniforme, americanii au crezut că românii au plecat acasă, pentru că nu mai vedeau acel verde. Domnule general Corneliu Dobriţoiu, dumneavoastră eraţi atunci la conducerea MApN, alături de Ioan Mircea Paşcu. Cât de importanţă a fost această decizie, din punct de vedere politic, atât pe arena internaţională, cât şi ca implicare şi efort politico-economic din partea ţării noastre?

Corneliu Dobriţoiu:
Îngăduiţi-mi, la început, o mică rectificare. Eram şef de direcţie în Departamentul pentru politica de apărare şi ne-am adus şi noi o contribuţie pe măsura atibuţiilor noastre, rolului şi misiunilor direcţiei, la creionarea acelei decizii politice.
Revenind asupra răspunsului la întrebarea dumneavoastră, doresc să vă spun că la acel moment Alianţa Nord-Atlantică avea o provocare majoră de securitate, care a afectat ulterior inclusiv planificarea apărării din cadrul NATO, şi anume capacitatea Alianţei de a desfăşura operaţiuni militare în afara zonei de responsabilitate, acolo unde nevoile de securitate o impun. Or, decizia privind angajarea noastră alături de NATO pentru combaterea terorismului în Afganistan a venit încă o dată să probeze faptul că aici, la graniţa de est a Alianţei, România poate şi este capabilă să joace un rol major şi să aducă o contribuţie semnificativă, pe măsura eforturilor ei, pentru creşterea relevanţei Alianţei Nord-Atlantice în ansamblul său, în noul context de securitate. Deci a fost o măsură politică salutară.

Realizator:
Domnule ministru Constantin Dudu Ionescu, cum putem aprecia astăzi participarea României la această misiune dificilă, o adevărată provocare din Afganistan?

Constantin Dudu Ionescu:
Daţi-mi voie, înainte de toate, să fac două comentarii la ce s-a spus înainte.
Prima, acea idee, pe care a spus-o şi domnul colonel Petrescu, citându-l pe domnul general Mihail Popescu, legat de preţul NATO. E doar o parte din preţul pe care îl plătim pentru NATO.
Dar ideea de a pune într-o balanţă un anumit preţ şi nepreţuitul pe care îl aduce NATO, mie mi se pare nelalocul ei.
Să vă spun de ce: pentru că nu avem alte garanţii de securitate, iar garanţiile de securitate sunt de nepreţuit, în opinia mea.
Şi preţul pe care îl plătim, din păcate, l-am plătit şi prin vieţi omeneşti, care sunt iarăşi de nepreţuit. Poate că astea ar putea să fie puse în balanţă cu securitatea pe care ne-o oferă NATO, doar vieţile omeneşti care au fost pierdute. Cred că discuţia n-ar trebui să se ducă în ideea în care pentru noi NATO ar însemna un cost şi de fapt e un beneficiu. Aici este unul din acele rare cazuri în care nu poţi să faci analiză cost-beneficiu, pentru că beneficiul e atât de mare în comparaţie cu costul.

Mihail Popescu:
Domnule ministru Ionescu, vă rog frumos, eu cred că Ion Petrescu s-a referit la faptul că am fost întrebat dacă ăsta-i preţul intrării în NATO.

Constantin Dudu Ionescu:
Nu, păi dar tocmai aia e, eu spun că preţul pentru NATO e plătibil în continuu – asta spun. Eu am spus că a fost…

Mihail Popescu:
Păi asta este problema şi sunt de acord cu dvs, dar atunci nu eram.

Realizator:
Nu eram nici măcar invitaţi atunci, domnule general Mihail Popescu, eram alături de maiorul Nicolae Ciucă, cred că era avanasat atunci lt.col., când ne uitam la televizor cu aliaţii americani, la momentul când Robertson a anunţat invitarea României pentru a face parte din Alianţa Nord-Atlantică.

Constantin Dudu Ionescu:
Şi încă o dată, ca să fiu foarte clar…

Mihail Popescu:
N-am înţeles ce aţi vrut să spuneţi, domnule ministru.

Constantin Dudu Ionescu:
Este doar o parte din preţul pe care îl plătim. Că am mai plătit preţuri de genul ăsta. Am mers, vă aduceţi aminte, că am mers şi în Albania, operaţiunea “Alba”, care a fost prima deplasare logistică importantă a României după cel de-al Doilea Război Mondial.

Mihail Popescu:
Exact. Atunci era…

Realizator:
Generalul Sorin Ioan era acolo comandant.

Constantin Dudu Ionescu:
Încă o dată, am plătit de multe ori preţul ăsta, inclusiv în Afganistan, dar ce vreau să spun eu este că, dacă facem o analiză între beneficiul politico-militar pe care ţi-l aduce apartenenţa la NATO şi costurile, cu excepţia vieţilor, pe care, repet, sunt de neînlocuit, de nepreţuit, nu poţi să înlocuieşti vieţi, soldaţii noştri şi-au dat prinos de sânge acolo… În rest, ideea asta de a face o analiză cost-beneficiu în raport cu ce avem de câştigat în NATO, cu aderarea noastră la NATO şi calitatea de membru nu se poate face. E adevărat că trebuia…

Mihail Popescu:
Eu cred că Ion Petrescu n-a vrut să facă acest raport.
Ce a spus el, o treabă care…

Constantin Dudu Ionescu:
Domnule general, nu suntem în dezacord, dimpotrivă, accentuez că probabil că vom mai trebui să plătim în continuare pentru apartenenţa la NATO, asta vreau să…

Realizator:
Dacă îmi permiteţi, să reamintesc, ca şi misiuni NATO, putem puncta, prima a fost cea legată de Kosovo, deci sub stindardul Alianţei. Până atunci, atât ce s-a întâmplat în Angola, ce s-a întâmplat în Somalia, nu erau legate de NATO, iar această implicare, cu o forţă destul de mare pentru o ţară ca România în acel moment, cu un batalion, am trimis cel mai experimentat batalion acolo, a contat foarte mult probabil în balanţa integrării României în Alianţa Nord-Atlantică. Şi pentru că domnul…

Constantin Dudu Ionescu:
Nu, dar a fost decisiv, adică ăla a fost picătura care a umplut paharul.
Fără picătura aia nu puteam intra…

Realizator:
Într-un fel, noi ne-am angajat cu ceva, aliatul american a văzut că avem determinarea şi bineînţeles că a contat foarte mult în negocierile următoare să ai un batalion în spate în Afganistan. Dar, pentru că aţi adus aminte, şi e păcat să nu amintim, că în Afganistan, până acum, şi-au pierdut viaţa 20 de militari români, au murit la datorie ca nişte eroi şi peste 50 au fost răniţi.

Constantin Dudu Ionescu:
Dacă îmi permiteţi, pentru că domnul general Popescu a mai spus ceva foarte important, este vorba de capacitatea şi de pregătirea Armatei Române. E un lucru esenţial. Nu poţi să îţi…

Realizator:
Nu se compară un exerciţiu într-un poligon sau o aplicaţie militară, cu o misiune reală de luptă, cu siguranţă.

Constantin Dudu Ionescu:
Or, aici, am fost puşi în faţa unor misiuni adevărate de luptă, de război în adevărată regulă şi aici dăm măsura. Or, măsura este pregătire, tehnică de luptă şi antrenamentul, care trebuie să devină deprindere. Tehnologia pe care o ai la îndemână inclusiv în Afganistan este o tehnologie care probabil că nu o ai în altă parte, adică eşti ca şi cum ai avea la dispoziţie blu-ray-ul şi tu nu ştii să foloseşti decât casetofonul. Eu, unul, cred că, aşa cum de altfel am înţeles că aşa se întâmplă acum, că atât din Irak, din învăţămintele din Irak, cât şi învăţămintele din Afganistan sunt transformate în doctrină în Armata Română. Eu de fapt ştiu chestia asta, dar am vrut să o subliniez încă o dată, în continuarea ideii pe care a spus-o domnul general.

Realizator:
Cu siguranţă. Eu cred că a fost o completare.
Domnule colonel Ion Petrescu, aţi fost în ambele teatre de oepraţii, ne-am întâlnit acolo, am văzut inclusiv lipsurile, din punct de vedere logistic, vorbea domnul ministru Dudu Ionescu de această parte logistică, de blu-ray. Blu-ray-ul ăsta, comparativ şi, bineînţeles, metaforic, să sublinem, a fost dat gratuit de către americani. Să mă refer acum la blindatele MRAP, care sunt folosite de trupele româneşti acolo şi care, cu siguranţă, până acum au salvat vieţi de militari români datorită sprijinului aliatului nostru american.
Ce putem spune despre aceste lecţii învăţate în linia întâi de către militarii români, domnule colonel Petrescu?

LECŢIA ROMÂNILOR

Ion Petrescu:
Eu zic că prima lecţie au dat-o românii americanilor.
Şi a fost o lecţie care şi astăzi este frumos privită la Pentagon.
A fost lecţia de devotament, de loialitate faţă de partenerul care îţi poate asigura totul, în campusul în care seara, după încheierea misiunii, te odihneşti, ai hrană adecvată, iar, pe de altă parte, românii sunt cei care au acceptat, alături de americani, de la bun început, inclusiv până azi, cele mai dificile misiuni.
Şi asta în contextul în care au reuşit, în teatrele de operaţii şi îndeosebi în Afganistan, o relaţie foarte bună cu populaţia locală, care nu este ostilă militarilor români.
Un lucru pe care americanii l-au observat şi l-au cultivat pentru a detensiona momentele când tabăra aliată, cu militarii italieni, români şi din alte state, era privită cu multă ostilitate.
Românii sunt de fapt, ne place sau nu să acceptăm, ambasadori în uniformă militară.

Realizator:
La un moment dat, chiar la “Euroatlantica”, academicianul Răzvan Theodorescu spunea că românii sunt obişnuiţi într-o parte, într-o mare măsură, şi cu cutumele, cu tradiţia turcocraţiei, noi am coexistat, să ne aducem aminte, Dobrogea a fost paşalâc, noi am interferat cu Bizanţul, după aceea cu Istanbulul, cu civilizaţia musulmană şi, bineînţeles, noi le înţelegem mult mai repede aceste cutume.
Dar, pentru că este şi domnul general Corneliu Dobriţoiu în emisiune…
Domnule general, vă rog frumos să ne referim la zona dificilă pe care o are în responsabilitate contingentul românesc din Afganistan şi ce presupune asta şi anticipez un subiect pe care îl vom atinge ceva mai încolo în emisiune, deci ne referim la Helman şi Kandahar.

Corneliu Dobriţoiu:
În primul rând, din start trebuie să apreciem – toţi cei care sunt invitaţii dvs – că zona respectivă are gradul de pericol cel mai ridicat din întregul teatru de operaţii din Afganistan. Noi avem acolo o misiune importantă, de a asigura securitatea principală în linii de comunicaţii către Islamabad, iar pentru asigurarea securităţii acestei linii de comunicaţii nu puţini militari şi-au pierdut viaţa. Referitor la elementele pe care dvs le-aţi dezbătut anterior, eu cred că, vedeţi dvs, şi în doctrina noastră de pregătire, oamenii noştri, nivelul de agresivitate a trupelor noastre nu este atât de pronunţat ca al altora.

Realizator:
Şi regulile de angajare, dacă îmi permiteţi, sunt diferite la noi faţă de americani.

Corneliu Dobriţoiu:
Gândiţi-vă la presiunea psihologică la care este supus un luptător în câmp operaţional. Nu trag mai întâi şi întreabă pe urmă. Ştiţi că era o glumă. Există mult discernământ, există mult tact în pregătire. Latura aceasta, caracterul nostru, ca popor, mai blând, mai înţelegător cu privaţiunile oamenilor care sunt acolo probabil ne-au ajutat să ne impunem o conduită care este acceptată.

Mihail Popescu:
Eu aş vrea să subliniez pentru prima dată în intervenţia mea, de acum pot să spun orice, că vorba aceea, sunt în retragere, conduita, cum spunea domnul general Dobriţoiu, fixată de Scorpionii Roşii de la Craiova. Pe ei Scorpionii Roşii i-au numit americanii.

Realizator:
Eram acolo, domnule general, când au primit acest cognomen.

Mihail Popescu:
Exact. Eram împreună. Şi a fost urmată de toţi ceilalţi, Lupii Negri, cum s-au numit ei pe acolo, că i-am lăsat să se numească cum vor ei.

Realizator:
Şoimii, da.

Mihail Popescu:
Şoimii Carpaţilor. Oamenii aceştia şi-au cucerit, dacă vreţi să vă spun, că nu s-au dus acolo să cucerească terenuri, au cucerit inimile oamenilor, domnule.
Asta a fost, o problemă deosebită pentru mine, că eu am vizitat fiecare contingent împreună cu domnul ministru Pascu, dar ăştia au cucerit nu Afganistanul. Ei au cucerit inimile afganilor.

Realizator:
Inimile populaţiei, inimile omului de rând, care aprecia când apărea drapelul românesc. Americanii, cum spuneau şi invitaţii din această emisiune, au ştiut cum să folosească…

Mihail Popescu:
Şi, dacă vă aduceţi aminte, când ne-am dus acolo, cu artişti…Cu maestrul Zamfir. Şi am făcut un spectacol care spuneam noi că durează două ore şi a durat până dimineaţă.

Realizator:
Sigur. Şi i-au invitat şi în baza de la Bagram, da.

Mihail Popescu:
Erau peste o mie şi ceva de americani.

Realizator:
Dansau alături de români, hora împreună, ne aducem aminte.

Mihail Popescu:
Şi ascultau naiul minunat al maestrului Zamfir.

Realizator:
Şi vreau să vă spun un lucru, domnule general Popescu. Comandanţii americani de atunci, pentru că noi am fost cu două divizii de elită ale SUA, este vorba de Divizia 82 Aeroportutată, “Screaning Eagles”, şi Divizia 101, singura divizie de asalt aerian din NATO şi erau comandate, dacă vă aduceţi aminte, de coloneii Linington şi Higgins.

Mihail Popescu:
Sunt doi oameni deosebiţi.

Realizator:
Doi oameni deosebiţi, care acum sunt în Comandamentul Misiunii NATO din Afganistan.
Şi, pentru a ne aduce aminte, să spunem şi de maiorul, pe atunci, Nicolae Ciucă, care acum e general şi comandă Divizia de la Buzău.
Iată că această experienţă a avut rezultate pe toate planurile şi este foarte bine că se foloseşte în continuare această experienţă…

Războiul din Afganistan este în faza încheierii sale din punctul de vedere al SUA, precizat, ieri, de preşedintele american, Barack Obama. Liderul de la Casa Albă a menţionat că America este pe cale de a pleca din Afganistan şi a declarat:
“Este timpul să ne concentrăm pentru a construi aici, acasă”.
Pentru “Euroatlantica”, Doina Saiciuc a sintetizat de la Washington mesajul transmis de preşedintele SUA.

INTENŢIA LUI OBAMA

Reporter:
Fără să surprindă, mesajul preşedintelui Obama a fost miercuri seară clar. În ce priveşte SUA, războiul din Afganistan este în faza încheierii sale. Mai important însă decât faptul că vor fi retraşi 33 de mii de militari americani, până în septembrie 2012, este mesajul mai amplu al discursului. America a făcut destul pentru Afganistan şi a asigurat obiectivul de a slăbi capacitatea Al Qaeda, iar afganii trebuie să preia responsabilităţile pentru viitorul ţării lor.
America este pe cale de a pleca. Mai mult, discursul a fost fără echivoc, întrucât nu a condiţionat, probabil pentru prima oară, tranziţia de situaţia de pe teren. Preşedintele Obama nu a sugerat flexibilitate în calendarul retragerii:
“Acum Afganistanul este în mâna afganilor, chiar dacă ne vom continua în anumite moduri asistenţa, în vreme ce ne retragem şi dincolo de retragere”.
În timp ce unii analişti spun că preşedintele a avut dreptate să insiste în legătură cu nevoia de a concentra resursele asupra problemelor interne:

Barack Obama:
America, este timpul să ne concentrăm pentru a construi aici, acasă.

Reporter:
Alţii spun că retragerea mai rapidă şi masivă decât sperau comandanţii militari, ca şi mulţi republicani, semnalează retragerea SUA de pe un câmp de luptă pe care forţele americane au făcut multe şi grele eforturi pentru a-l securiza.
Scepticii retragerii spun că mişcarea face mai dificil efortul de a aduce securitatea în estul şi sudul Afaganistanului, unde talibanii sunt departe de a fi înfrânţi. Ei reamintesc că desfăşurarea tuturor celor 33 de mii de militari, forţă suplimentară decisă de preşedinte în decembrie 2009, a avut loc doar către sfârşitul toamnei anul trecut, dar de atunci trupele au făcut mari eforturi în provinciile sudice Helmand şi Kandahar, unde s-a născut mişcarea talibană şi unde aceasta a dominat mult timp, dar, aşa cum spun militarii, victoriile sunt fragile şi reversibile.
Comandamentul regional de est, regiunea muntoasă dintre Kabul şi Pakistan, unde au centre puternice, reţeaua Haqqani, talibanii, Hes Islam Budi şi Al Qaeda nu a primit niciodată destul personal pentru a reuşi să implementeze măsuri de securitate intense, aşa cum s-a întâmplat în Helmand şi Kandahar.
Aşteptările generalului David Petraeus, care a făcut presiuni pentru o mult mai puţin rapidă retragere, au fost că, aducând securitate în sud, în 2011, s-ar putea concentra apoi asupra estului în 2012 şi 2013.
Acum, spun aceleaşi voci, decizia retragerii nu numai că face mult mai dificilă, dacă nu imposibilă misiunea de a aduce securitatea estului Afganistanului, dar va face dificilă de asemenea misiunea de a păstra victoriile obţinute în sud.
Semnalând retragerea, preşedintele Obama a dat de asemenea undă verde aliaţilor SUA de a se grăbi să plece din Afganistan, aşa cum a făcut-o preşedintele Sarkozy.
Alţi analişti, ca Richard Haas, preşedintele Consiliului pentru Relaţii Externe, cred că pe termen scurt va fi mai multă continuitate decât schimbare în politica SUA faţă de Afganistan.
Chiar după 15 luni de zile, forţele americane vor fi constituite apoi din 68 de mii de militari, aproximativ de două ori mai mulţi decât atunci când Barack Obama a venit la Casa Albă. Avocaţii retragerii din rândul think tank-urilor spun chiar că ritmul ei este lent şi că nivelul forţelor ar trebui redus la 25 de mii de militari, undeva în cursul anului viitor. Numărul – spun ei – ar fi de ajuns pentru a desfăşura operaţiuni contrateroriste şi a antrena forţele afgane, mai cu seamă cu cât preşedintele are o nouă filosofie, pe care a şi anunţat-o miercuri seară, aceea a misiunii forţelor speciale şi a loviturilor cu avioane fără pilot, mai curând decât un efort contrainsurgent terestru masiv.
Nu puţine voci spun că ar fi înţelept ca SUA să-şi intensifice eforturile diplomatice, atât cu talibanii, pentru a le face clar preţul pe care îl vor plăti, dacă vor relua relaţiile cu grupurile teroriste, ca Al Qaeda, cât şi cu statele regiunii, între care multe au o miză semnificativă într-un Afganistan mai stabil, ceea ce secretarul de stat Hillary Clinton a şi semnalat, de altfel, ieri, într-o audiere în Senat.

Realizator:
Reamintim că forţa suplimentară trimisă de SUA în Afganistan, forţă pe care preşedintele Obama a anunţat că o retrage, este staţionată în prezent în provinciile Helmand şi Kandahar.
Cu siguranţă ştiţi că acolo acţionează şi principalele efective româneşti. Este vorba de cele două batalioane de manevră 20 şi 26, în prezent în rotire, şi forţe speciale româneşti.
Atunci când SUA au suplimentat efectivele, am trimis şi noi al doilea batalion de manevră şi un detaşament special, cu un avion de cercetare fără pilot şi, reamintesc, tot cu prilejul suplimentării, a fost înfiinţată o brigadă, unde a fost numit un locţiitor la comandă, un colonel român.
Dacă americanii pleacă de acolo, noi cu cine rămânem, domnule general Dobriţoiu?

PROBLEMA AFGANISTANULUI NU MAI ESTE UNA MILITARĂ

Corneliu Dobriţoiu:
În primul rând aş dori să afirm faptul că acest calendar de retragere cu certitudine are şi accente politice, pentru că începe un an electoral în SUA, în 2012.
Problematica Afganistanului este atât de complexă şi fără măsuri preconstrucţie provinciale sănătoase, care să permită Afganistanului să stea pe picioarele lui din punct de vedere economic şi să-şi consolideze o autoritate la nivel de stat.
Va fi greu de presupus că acest conflict se va încheia cu o victorie deplină a forţelor NATO.
Pe de altă parte, situaţia care se va crea în teatru prin retragerea forţelor americane categoric va pune militarii noştri într-o situaţie strategică mai delicată, care ar trebui analizată foarte repede la nivelul CSAT, în ideea elaborării unor decizii şi chiar a unui calendar de retragere, pentru că în această situaţie există marele risc ca noi să ne asumăm riscul unor pierderi suplimentare, lucru de neacceptat în actualele condiţii, mai cu seamă că, după cum vedeţi şi dvs, pe de o parte, bugetul apărării a fost redus dramatic până la dimensiuni critice, noi sau conducerea politică a statului român nu a manifestat preocupare pentru angajarea unor programe în scopul creşterii securităţii forţelor dislocate în teatrele de operaţii şi, în acest sens, unul dintre interlocutorii dvs., domnul ministru Dudu Ionescu, ştie că noi am angajat discuţii, inclusiv în perspectiva dezvoltării unui program de leasing operaţional pentru aparate fără pilot…

Realizator:
Shadow-urile… Am trimis deja unul în Afganistan cu detaşament special.

Corneliu Dobriţoiu:
Cu o floare nu se face primăvară. Şi eu chiar l-aş invita pe domnul Dudu Ionescu să ofere nişte detalii suplimentare, chiar asupra discuţiilor noastre. Oricum, în esenţă doresc să spun că schimbarea ecuaţiei strategice la nivelul provinciei respective, unde noi am beneficiat de sprijin operaţional, logistic şi privind evacuarea medicală…

Realizator:
De la hrană, evacuare militară, blindate, să spunem foarte clar, MRAP-urile astea care ne sunt date gratuit, de către SUA şi care nu mai curând acum o lună au salvat vieţile a cinci militari români. Dacă era acolo un transportor blindat, mureau oamenii.

Corneliu Dobriţoiu:
Este perfect ce spuneţi. Or, în perspectiva retragerii, obligaţia decidenţilor politico-militari din România este să angajeze discuţii serioase cu partenerul american, inclusiv cu Comandamentul ISAF, care coordonează întreaga operaţie din Afganistan, pentru a găsi până la retragerea trupelor noastre, măsuri de a suplimenta sau de a acoperi golul acesta prin retragerea forţelor americane, pentru că altfel ne punem oamenii în faţa unui risc sporit, pe care noi nu-l putem acoperi în întregime.

Realizator:
Domnule ministru Constantin Dudu Ionescu, vorbea domnul general Dobriţoiu despre aceste avioane de cercetare fără pilot de tipul Shadow folosit de detaşamentul special românesc din zonele menţionate Helmand şi Kandahar, Helmand ştiu, dar şi nu şi Kandahar, e un singur avion, săracul, nu are cum să meargă peste tot, şi execută misiuni de imagery, ce înseamnă? Culegerea în timp real a unor imagini, evenimente în desfăşurare. Ce se întâmplă, de ce am avem un singur avion bun, am avut trei în Irak, din care a mai rămas doar unul, că două s-au stricat, unul a căzut la aterizare peste un maistru, altul s-a stricat în timp şi a devenit bun pentru piese de schimb? Vorbea domnul general Dobriţoiu despre acest leasing. E posibil să se sprijine, iată, aceste detaşamente speciale, care au o contribuţie esenţială pentru salvarea vieţilor militarilor români şi aliaţilor. Se poate face ceva?

Constantin Dudu Ionescu:
Una din lecţiile pe care ar trebui să le învăţăm din prezenţa armatei în teatre de operaţii şi în alte părţi este faptul că, pe lângă dimensiunea militară, este o dimensiune politico-diplomatică esenţială. Integrarea în NATO se datorează aproape în proporţie de 100% Armatei Române.
Din cauza asta, lucrurile care ar trebui să ne dea de gândit în viitor – e adevărat că resursele sunt limitate – merită să investim în Armata Română. Asta este, după părerea mea, principala lecţie pe care am învăţat-o din toate prezenţele noastre în orice teatru de operaţiuni.

Realizator:
Şi de ce nu investim, domnule ministru, că nu se investeşte?

Constantin Dudu Ionescu:
Din resursele limitate pe care le avem şi dintr-o falsă gestionare a resurselor pe care le avem – este evident lucrul ăsta. Dar aici este o discuţie mult prea adâncă ca să o putem acoperi acum.

Corneliu Dobriţoiu:
Domnule ministru Dudu Ionescu, într-adevăr, resursele sunt limitate, dar, pe de altă parte, asistăm la un spectacol grotesc în ceea ce priveşte înstrăinarea infrastructurii în exces a ministerului!
În loc să fie scoasă la licitaţie, domnule, cu strigare, ca să aducem bani la bugetul de stat, resurse suplimentare la bugetul de stat, ca să putem să ne acoperim partea cu nevoile de înzestrare.
Şi acest lucru a avut o dimensiune fără precedent în această guvernare.
Aduceţi-vă aminte, adică s-a înstrăinat aproape suprafaţa unui judeţ.
Dacă piaţa imobiliară este la un nivel minim ca valoare, atunci le-am fi putut oferi gaj la bancă, am fi putut face împrumuturi, am fi putut face ceva. Deci, nu numai resursa, nu numai alocaţia de la buget poate să ofere soluţii unei situaţii complexe de înzestrare.

Realizator:
Să spunem că este vorba de misiunea din Afganistan şi despre înzestrarea trupelor româneşti de acolo.

Corneliu Dobriţoiu:
Sigur.

Realizator:
Să precizăm, să înţeleagă ascultătorii.

Constantin Dudu Ionescu:
Domnule general, dumneavoastră aveţi, probabil, dreptate; nu am datele acum legate de înstrăinări – e prima oară când aud de înstrăinări care n-au fost făcute conform pieţei.
Dar, oricum ar fi, eu vreau să spun că investiţia în armată, o investiţie minimă, care să facă din armată o forţă credibilă, este necesară în orice situaţie. Eu despre asta vorbesc acum, pentru că avantajele nu numai alea militare, ci cele politico-diplomatice, sunt imense…

Corneliu Dobriţoiu:
Economice…

Constantin Dudu Ionescu:
…şi de nemăsurat. Şi economice, dacă doriţi. Acum, m-aş întoarce, totuşi, să punem în ecuaţie corectă retragerea. Din aproape 100.000 de oameni, americani, să retragi o treime, în contextul – tot dumneavoastră, domnule general Dobriţoiu, l-aţi formulat – în contextul alegerilor prezidenţiale de anul viitor şi în contextul unei economii, inclusiv celei americane, care este în criză. Despre asta e vorba. Din nou este vorba de resurse limitate.
Indiferent cum ar fi, în opinia mea, atâta timp… – şi parcă ideea asta chiar a sugerat-o domnul general Dobriţoiu – oricum ar fi, atâta timp cât afganilor nu li se oferă în contrapartida macului ceva din care să supravieţuiască civilizat, nu se poate considera că acest război a fost câştigat. O retragere aşa precipitată, cum e acum – de fapt, nu e precipitată…

Realizator:
Misiune neîndeplinită sau semiîndeplinită.

Mihail Popescu:
Daţi-mi voie să intervin şi eu, că fac parte dintre cei care cred că nu militarii sunt cei mai în măsură să menţină sau să impună pacea, dar au primit destul de curând această misiune, probabil pentru faptul că erau cea mai comodă forţă la îndemâna conducerii politice a statelor, în lipsa unor măsuri economice adecvate după terminarea confruntărilor militare, pentru a face acest lucru.
Militarii câştigă sau pierd războiul, dar pacea o fac politicienii. De exemplu, Armata Română a câştigat aproape toate războaiele, dar a pierdut aproape toate păcile. Istoria este martoră la ceea ce afirm eu acum.
Preşedintele Obama are dreptate: problema Afganistanului nu mai este demult o problemă militară.
Şi, deci, ea nu poate fi rezolvată convenabil, responsabil şi complet de militari.
Ci prin măsuri politice, economice şi sociale, de către politicieni responsabili care veghează sau ar trebui să vegheze la menţinerea păcii mondiale.
Ca militar, am crezut că, prin prezenţa militarilor noştri pe diferite teatre de operaţii, facilităm accesul firmelor româneşti, private sau de stat, la reconstrucţia acestor state, spre binele şi beneficiul ambelor părţi.
Nu s-a întâmplat aşa. De ce oare? Nu am primit sau nu am fost acceptaţi sau lăsaţi să putem.

Constantin Dudu Ionescu:
Sau poate că n-am putut, domnule general; sau poate că n-am avut ce să oferim.

Mihail Popescu:
Domnule ministru, eu sunt de acord, dar nu se poate. Dacă americanii îşi retrag trupele, pe bună dreptate, că au terminat oamenii treaba acolo, după părerea mea, ei şi-au îndeplinit misiunea, nici noi nu mai avem ce căuta acolo.

ALTE RETRAGERI ANUNŢATE

Realizator:
Să revenim pe scena internaţională. Bineînţeles, semnalul dat de SUA a încurajat şi alte state să anunţe începutul retragerii treptate din Afganistan. Mai întâi, anunţul Franţei şi, astăzi, Spania a anunţat retragerea forţelor militare. Arina Petrovici a realizat pentru “Euroatlantica” o sinteză a acestor retrageri anunţate de cei doi aliaţi importanţi din NATO.

Arina Petrovici:
Spania îşi va retrage trupele din Afganistan până în 2014 – a anunţat, astăzi, premierul José Luis Rodríguez Zapatero. Acesta a explicat că, din cei 1.500 de militari spanioli prezenţi în Afganistan, în 2012 va începe retragerea a 10% dintre ei, în prima parte a anului 2013 vor fi aduşi acasă 40% dintre soldaţi, iar în 2014 este estimată retragerea definitivă.
Tot astăzi, preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, a declarat că mai multe sute de soldaţi francezi din totalul de 4.000 vor părăsi Afganistanul până la sfârşitul acestui an în deplin acord cu hotărârea luată de preşedintele american, Barack Obama. Şeful statului francez a argumentat această decizie spunând că moartea lui Osama bin Laden este o lovitură foarte serioasă adusă teroriştilor.
Transferul responsabilităţilor către afgani funcţionează bine, iar securitatea în unele provincii se ameliorează. Potrivit lui Sarkozy, dacă situaţia se va îmbunătăţi, retragerea definitivă a forţelor militare ale SUA şi ale NATO, prevăzută pentru 2014, ar putea fi anticipată.
SUA se aşteaptă ca şi alte ţări ale coaliţiei din Afganistan să-şi retragă o parte din soldaţi, după decizia comunicată, ieri, de Barack Obama de a repatria, până la sfârşitul verii 2012, 33.000 de militari din cei aproximativ 99.000 aflaţi pe teritoriul afgan. De altfel, Marea Britanie şi Germania, care au participarea cea mai consistentă, după cea americană, şi-au anunţat deja intenţia de a-şi reduce contingentele până la finele acestui an.

Realizator:
Domnule colonel Ion Petrescu, cu cine rămânem noi în Afganistan, dacă pleacă americanii?

Ion Petrescu:
Pentru ascultătorii noştri vreau să fac nişte precizări de ordin tehnic.
Cu cine rămânem?
1.) În momentul de faţă, în Afganistan sunt 100.000 de militari americani, iar 48 de ţări au împreună, laolaltă, 47.000 de militari, inclusiv militarii români.
2.) Generalul John Allen, care, de la 1 iulie, este noul comandant al forţelor americane din Afganistan şi al forţelor multinaţionale, are mandat prioritar să execute două operaţiuni, să dispună noile zone de regrupare în baze solide, comparabile cu cele din Irak, ale trupelor americane care urmează să rămână.
Şi fac o precizare: totuşi, 5.000 de militari vor pleca imediat; ulterior, generalul va decide când pleacă ceilalţi 5000, până spre sfârşitul anului – şi această plecare este clar electorală.
3.) Acelaşi general este împuternicit să stabilească care sunt zonele puse în pericol de acţiunea talibanilor. Zona de sud, zona de est sunt considerate că vor cădea primele dacă armata afgană, care la anul va avea un efectiv superior celui actual şi, în momentul de faţă, are peste 214.000 de militari, nu-şi va menţine…

Realizator:
Fără poliţie şi jandarmi.

Ion Petrescu:
Deci, se compensează creşterea efectivelor armatei afgane cu plecarea militarilor americani.
Şi încă un lucru esenţial: să nu uităm Summitul NATO din mai 2012, de la Chicago, unde şi şeful statului român este invitat, iar aceste anunţuri sunt anunţuri care ţin cont de ceea ce a dorit Obama, pentru că, înaintea discursului pe care l-a rostit la televiziune, a vorbit la telefon cu preşedinţii Afganistanului, Pakistanului, Germaniei, Franţei şi secretarul general al NATO. Este o acţiune coordonată.

Realizator:
Hamid Karzai a şi salutat anunţul făcut de preşedintele Obama. Însă trebuie să ne gândim că această misiune durează de zece ani. Statele Unite alocă numai într-o lună în Afganistan pentru menţinerea trupelor de acolo 10 miliarde de dolari. Domnule ministru Dudu Ionescu, vorbeam mai devreme de această misiune a alianţei sub egida ONU, să precizăm, dacă se retrag prea repede trupele, va fi o misiune eşuată sau semiîndeplinită? Dacă rămân mai mult timp acolo trupele, au şanse totuşi să încheie această misiune? Nu au încheiat-o britanicii, care au spus că Afganistantul nu poate fi organizat din punct de vedere politic. Acolo şi trupele sovietice au avut foarte mari probleme. Iată, a venit rândul alianţei, care are în spate şi susţinerea economică, are tot ce îi trebuie. Şi, bineînţeles, marea democraţie care e în spate. Iată, nu se reuşeşte, nu se poate găsi o soluţie. Sunt 10 ani, domnule ministru.

Constantin Dudu Ionescu:
Da, e adevărat că sunt 10 ani, dar, dacă ne întoarcem la cifrele pe care foarte corect şi foarte bine că domnul colonel Ion Petrescu le-a reamintit, retragerea asta este o retragere deocamdată programată până în 2014, doar pentru 33 de mii de americani.

Realizator:
Pe noi ne interesează direct, pentru că sunt retraşi exact de acolo unde sunt şi militari români.

Constantin Dudu Ionescu:
În Kandahar, se vor retrage din Kandahar…

Realizator:
Ei se vor retrage din Kandahar şi Helmand. În Kandahar noi avem o echipă de suport logistic, e adevărat, mai puţini, dar în Helmand suntem implicaţi cu două batalioane de manevră.

Constantin Dudu Ionescu:
Încă o dată, este evident că România nu poate să facă excepţie de la acest trend care este trendul retragerii. Dar, repet, acolo vor rămâne încă 100 de mii de oameni. Problema din nou este economică, nu mai au cu ce să susţină toate astea, toate aceste forţe. Problema însă este că, până la urmă, cum foarte bine a spus-o şi domnul general Popescu, o retragere fără o creştere atât a democraţiei cât se poate în Afganistan şi…

Realizator:
Crearea de locuri de muncă, implicare economică…

Constantin Dudu Ionescu:
A unei economii care să-i ducă pe oamenii ăştia…

Realizator:
Să le creeze o sursă, să înlocuiască aceste droguri obţinute din culturile de mac.

Constantin Dudu Ionescu:
În momentul ăsta, chiar războiul nu e câştigat dacă se ajunge aici. Nu mai punem la socoteală cealaltă chestiune, care se uită de foarte multe ori, problema resurselor imense care sunt acolo. Gândiţi-vă numai la litiu şi e greu.

Realizator:
Crom şi litiu s-au găsit acolo.

Constantin Dudu Ionescu:
Mi-e greu să cred că cineva va pleca de acolo până când nu-şi va extrage şi un beneficiu din acest extraordinar…

Realizator:
Resurse descoperite relativ recent de americani acolo. Vă rog, mai avem o singură corespondenţă de ascultat şi după aceea vom reveni pentru a face concluziile emisiunii. Londra îşi reface planurile de retragere şi anunţă că este posibil să repatrieze mai multe efective decât planificase iniţial. Din Londra transmite Dan Vasiliu.

ABILUL ALBION

Dan Vasiliu:
Ministerul britanic al Apărării a anunţat că în acest an ar putea retrage din Afganistan mai mulţi soldaţi decât intenţionase iniţial. Premierul David Cameron stabilise ca în lunile următoare să aducă acasă circa 400 de militari, dar, după ce Statele Unite şi Franţa au prezentat planuri ample de retragere, executivul de la Londra a hotărât să facă luna viitoare o reevaluare a situaţiei.
Vom face un bilanţ constant al trupelor din Afganistan şi, acolo unde condiţiile ne vor permite, vom începe retragerea soldaţilor mai repede. Eforturile depuse de coaliţia internaţională şi sporirea numărului de soldaţi afgani au creat condiţiile pentru începerea procesului de transferare a responsabilităţilor legate de securitate – a declarat David Cameron.
El a reamintit că termenul de retagere definitivă a trupelor combantante din Afganistan rămâne 2015.
Pe de altă parte, ministrul britanic de externe, William Hague, a admis că se poartă negocieri cu talibanii pentru găsirea unei soluţii politice de rezolvare a conflictului.
“Au loc contacte cu talibanii. Preşedintele Hamid Karzai şi secretarul american al apărării, Robert Gates, au vorbit despre acest lucru, aşa că nu are rost să negăm. Marea Britanie este implicată în acest proces, noi susţinând în parmanenţă găsirea unei soluţii politice. Negocierile sunt însă conduse de guvernul afgan, iar rolul celorlalte state este de a sprijini acest demers. Totuşi, eforturile de reconciliere politică trebuie însoţite şi de cele militare, iar procesul de pregătire a trupelor afgane trebuie să continue pentru a fi menţinută presiunea asupra talibanilor” – a declarat William Hague.
Reprezentanţii talibanilor au precizat însă că pentru a se ajunge la un acord e nevoie de eforturi mai ample decât cele aduse în discuţie până acum de coaliţia internaţională.
Într-un comunicat transmis presei ei au spus că primul pas către reconciliere echivalează cu retragerea imediată a trupelor străine din ţară. Până când acest lucru nu se va întâmpla, vom continua luptele cu o şi mai mare intensitate – au adăugat reprezentanţii talibanilor.

Realizator:
Vorbea Dan Vasiliu despre negocieri cu talibanii, negocieri confirmate atât de preşedintele afgan, Hamid Karzai, cât şi de secretarul american al apărării, Robert Gates. Domnule general Dobriţoiu, cât de utile credeţi că ar putea fi astfel de negocieri?

Corneliu Dobriţoiu:
Eu sunt foarte sceptic vizavi de ecuaţia economică, o ecuaţie economică fericită pentru Afganistan, pentru că, din perspectivă istorică, după cum toată lumea ştie, acolo uniunile tribale se luptă între ele de două mii de ani. Asta pe de-o parte. Pe de altă parte, este o ţară în care predomină cultura opiumului. Dacă îi dor dinţii, mestecă opium, dacă, mai ştiu eu, ei tratează boli prin a se droga. În al doilea rând… În al treilea rând, Afganistanul este principala sursă de droguri pe piaţa occidentală. Or, după cum dvs ştiţi, în eforturile de reconstrucţie provincială aceasta a fost o…

Realizator:
Acele PRT-uri înfiinţate la nivelul provinciilor.

Corneliu Dobriţoiu:
Exact. Aceasta a fost o problemă deosebit de greu de depăşit, pentru că, prin ofertele pe care le-au făcut occidentalii legate de culturi agricole ş.a.m.d., refuzul a fost net, pentru că un kg de opium costă mult mai mult decât o tonă de cereale sau decât 10 tone de cereale. Or, avem de-a face acolo cu o matrice psihologică, la nivelul populaţiei care altera echilibrul politic foarte subţire care a fost creat prin intervenţia NATO în Afganistan.

FLEXIBILI ŞI REALIŞTI

Realizator:
Ne apropiem de sfârşit. Domnule General Popescu o întrebare la care vă rog să-mi daţi un răspuns scurt. Tehnica românească pe care am dus-o acolo, acele TAB 77, credeţi că mai trebuie aduse înapoi sau vor fi donate armatei afgane?

Mihail Popescu:
Nu, după părerea mea, nu mai trebuie aduse înapoi. Eu aş vrea să mai spun o treabă.

Realizator:
Foarte scurt, vă rog…

Mihail Popescu:
Dacă americanii îşi retrag trupele, pe bună dreptate, după părerea mea, militarii şi-au îndeplinit misiunea, nici noi nu mai avem ce căuta acolo cu militarii români. Important este să vedem cu ce înlocuiesc ei armata. Şi să vedem dacă şi noi putem…

Realizator:
Armata coaliţiei.

Mihail Popescu:
Da, şi dacă putem şi avem vreun interes şi cu ce să participăm la această nouă forţă civilă de reconstrucţie.
Dacă nu suntem lăsaţi să o facem, iar am pierdut pacea, cum spuneam înainte.

Realizator:
În Irak am ratat-o din punct de vedere economic.

Mihail Popescu:
Ăia au nevoie de bani, de investiţii, de infuzie de capital, nu de gloanţele pe care le poate da armata şi nu de disciplina formală pe care ea o impune.

Realizator:
Domnule ministru Dudu Ionescu, foarte scurt vă rog, că încheiem emisiunea.

Constantin Dudu Ionescu:
Eu aş vrea încă o dată să subliniez importanţa pe care o au forţele armate ale oricărei ţări. Lăsând la o parte apărarea naţională, Armata Română a dovedit, ca şi alte armate, importanţa politico-diplomatică pe care o are astfel de prezenţă. Eu zic că nu putem să o lăsăm de-o parte în orice altă discuţie.

Realizator:
Mulţumim. Domnule colonel Petrescu, o concluzie din partea dvs.

Ion Petrescu:
Aş începe cu o afirmaţie un pic surprinzătoare. Ceea ce cheltuieşte într-o săptămână armata americană în Afganistan constituie bugetul apărării naţionale a României pe un an de zile. Aş mai puncta faptul că, în viziunea Casei Albe, această decizie este conformă cu hotărârea summitului NATO de la Lisabona, unde preşedintele Karzai a fost prezent, a semnat un acord şi vrea continuarea parteneriatului strategic cu Statele Unite, după 2014, an în care, în mod oficial, trupele americane şi aliate, cele care vor rămâne cu valoarea contigenţelor naţionale reduse, vor face translaţia totală a autorităţii controlului provinciilor locale către armata guvernului de la Kabul.

Şi aş mai puncta un lucru. Totuşi trebuie să privim chestiunea din perspectiva intereselor României.
Interesul României este să-şi menţină calitatea de partener strategic al Statelor Unite ale Americii şi, pornind de la această realitate, de acum până la summitul NATO din Chicago, din mai 2012, să fim aşa cum am fost şi până acum: flexibili şi realişti.
Pentru că, cu aceste calităţi, atât invitaţii dvs, cât şi toţi cei care au contribuit la rolul şi rostul nostru în NATO au reuşit să menţină România pe locul pe care îl merită la flancul răsăritean al Alianţei Nord-Atlantice.

Realizator:
Aţi adus aminte de summitul din mai, anul viitor, de la Chicago.
Este posibil ca atunci să se anunţe un calendar al Alianţei de retragere din Afganistan?

Ion Petrescu:
Cu siguranţă, pentru că ceea ce doreşte preşedintele Barack Obama este consolidarea prezenţei americane, cum foarte bine au spus invitaţii, şi din raţiuni economice, după 2014, în tabere comparabile cu cele 8 baze militare americane din Irak.

Realizator:
Vă mulţumesc pentru atenţie. La revedere!

No Comments

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment

*Name

*Email (not published)

Website