Ion Petrescu

DREPTUL LA LIBERĂ EXPRIMARE…

…ESTE GARANTAT DE CONSTITUŢIE.

Un enunţ frumos, atipic pentru o societate dominată de vulgarităţile promovate
programatic, pentru a genera disperare, voinţa de ordine tipică unei dictaturi,
căutarea unei persoane mai presus de partide, parlament şi republică.

Enunţul este zilnic pe frontispiciul cotidianului PUTEREA.

La ultima răsfoire a paginilor acestei publicaţii tot mai consolidate am remarcat
articolele unor condeieri precum:

LIDIA MITCHIEVICI. Şi-a asumat temeritatea de a scrie un editorial în forţă
ingenios intitulat Agerpres i-a dat o lecţie lui Traian Băsescu.
Pornind de la un mixaj din declaraţii mai vechi ale Mădălinei Manole,
agenţia respectivă a păcălit o vreme propria audienţă prin impresia creată că
a dat o lovitură de presă. Până la urmă, făcătura a devenit o lovitură pentru propria imagine
a acestei instituţii de presă publice.
Aşa au înţeles contribuabilii lucizi că afirmaţia lui Traian Băsescu,
conform căreia la televiziunile private ale lui Vântu şi Voiculescu se spun numai minciuni este,
ca să fim eleganţi, evident incompletă.
Ar mai fi ceva. Remarc la doamna Mitchievici, în ultima vreme, o dezinvoltură care-i stă bine. A trecut la ofensivă şi în faţa camerei de luat vederi, nu doar în propriile materiale.

SUZANA VASILESCU. De data asta şi-a ales un subiect interesant, bine documentat,
pe tema România îşi permite să aibă 32 de ambasade în America de Sud, din 33 posibile. Un subtitlu devoalează ţinta tenacei jurnaliste Campioni la ambasade obscure.
Din păcate suntem campioni şi la alte chestiuni deloc luminoase…

ALIN HUIU. Şocant materialul acestui jurnalist despre un Sportiv omorât de un microb din spital.
Datorită colegului Huiu aflăm, cu stupefacţie, că la numai 19 ani, rugbystul Alexandru Grădinaru a murit la trei luni şi jumătate după ce a suferit o accidentare la coloană în timpul unui meci de campionat. Decesul său a survenit din cauza unei infecţii pulmonare pe care a contractat-o în timp ce era internat la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă din Timişoara. Într-o ţară cu adevărat democratică, ministrul de resort şi-ar fi dat demisia…

Jurnalul de Sărindar, cotidian on line,
care apare în fiecare vineri în opt pagini mari,
sub forma unui săptămânal independent,

propune cititorilor, în numărul 14
un sumar din care mi-a atras atenţia:

CRISTI VECERDEA CRIV. În rubrica sa La fix, maestrul include şi
o caricatură fără egal printre cei care aleargă pe aceeaşi turnantă a umorului.
Pe strada… Bugetului aşteaptă
mila publică patru cerşetori: un muncitor, un doctor, un profesor şi un …ofiţer!
Şi în ţara asta mai sunt oameni care visează, cu ochii deschişi, la Onoare şi Patrie…

MIHAELA CÂRLAN. Şi-a consolidat poziţia şi tematica prin două materiale opuse ca subiect,
dar tocmai aici este cheia scriiturii interesante a doamnei Mihaela!
Primul articol este unul care pledează
pentru decenţă, în presă, faţă de modul în care Mădălina Manole a ales să treacă Styx-ul…
Al doilea vizează intimitatea unor femei disperate de singurătate.
Materialul va avea succes şi la cititorii dornici să ştie mai multe despre ceea ce
pentru marii şi micii naivi rămâne marele mister al vieţii.
M.C. are fler pentru cursive
scrise parcă pe nerăsuflate, dar cu har!

IOAN GROŞAN. Ne surprinde cu tableta Avem şi noi caracatiţă!
De fapt confirmă un simţ aparte pentru ceea ce unora le scapă în societatea noastră.
Acum rândurile-gândurile sale
vizează caracatiţa românească.
Respectiv mafia care a ajuns să controleze totul, de la viaţa politică la cea economică.
Una care mizează pe nevoinţa autorităţilor statului de a instaura domnia legii
şi pe descumpănirea contribuabililor disperaţi de diminuarea drastică a veniturilor.
Frumoasă analogie cu caracatiţa Paul,
ghicitoarea parţială a învingătorilor
în Campionatul Mondial de Fotbal din Africa de Sud.

ROLAND CĂTĂLIN PENA. Într-o tresărire de orgoliu,
domnul Pena îl aduce în redacţia
şi în săptămânalul ZIUAVECHE.RO
pe directorul general al Institutului Diplomatic Român (IDR), Radu Carp
care face referiri şi la noi documente sovietice despre diviziile
“Horea, Cloşca şi Crişan” şi “Tudor Vladimirescu”.

Cercul s-ar închide inteligent, pe acest subiect,
dacă următorul invitat ar fi
în redacţie şi în aceeaşi pagină de săptămânal
generalul Dragnea Marin, liderul veteranilor români
din Al Doilea Război Mondial.

Ridicaţi mănuşa, domnule Pena?

CĂTĂLIN F. VĂRZARU. Acum “ne vinde” Alfa Romeo, varianta MITOlogică.
Cel mai mic model care poartă sigla Alfa Romeo – după cum scrie jurnalistul.
O maşinuţă nervoasă, şic, ce scoate un sunet caracteristic familiei.
Cu ocazia lansării am testat Mito pe o pistă udă de carting în compania campionului Mihai Leu…
Aici e şi problema noastră, de cetăţeni simpli.
De unde atâţia lei pentru MITO?…

GEORGE DAMIAN & IOAN TUDOR. Au abordat împreună interesantul subiect
Doctrina Budapestei 1989 – “Inamicul este România”.
Articolul readuce în atenţie o rivalitate mai veche.

Cu precizarea, pentru mai tinerii colegi,
că în decembrie 1989,
dacă nu era lovitura de stat şi
implicarea URSS,
iar conducerea de atunci
a Ungariei ar fi făcut greşeala să dea ordin trupelor maghiare
să treacă frontiera
păzită de brigada de grăniceri Oradea,
reacţia ofensivă a trupelor române ar fi fost
atât de puternică,
încât, în mai puţin de o săptămână,
Tricolorul românesc ar fi fluturat
din nou pe Parlamentul de la Budapesta.

La vremea aceea, cu toate privaţiunile la care era supusă,
Armata României avea un corp de ofiţeri bine instruit,
capabil să motiveze trupa pentru care,
în vremea aceea
Moldova, Ardealul şi Ţara Românească
erau cuvintele
unei melodii a Cenaclului Flacăra,
pe care militarii le rosteau, cântând
în drum
spre terenurile de instrucţie.
Starea lor de spirit nefiind deloc
una tipică unui…”stagiu de pregătire militară rudimentar”.
Să fim serioşi.

Dacă o anumită situaţie ar determina să fie mobilizaţi acum
cei peste 80.000 de profesionişti militari aflaţi în rezervă,
mai mult de jumătate dintre ei ar putea forma structuri
combatante de temut.
De reţinut acest amănunt…

Tags: ZIUAVECHE.RO