Ce a dat ţării artileria?

Colonelul Nicolae Haralambie (1835-1908)

“Artileria a dat ţării un membru al locotenenţei domneşti din anul 1866 (colonelul Nicolae Haralambie),
2 preşedinţi ai Consiliului de Miniştri (generalii Gheorghe Manu şi Constantin Coandă),
numeroşi miniştri, între care 11 au deţinut această funcţie la Ministerul de Război/Ministerul Apărării (generalii Nicolae Haralambie, Tobias Gherghely, Gheorghe Manu, Nicolae Dabija, Alexandru Anghelescu, Iacob Lahovary, Eremia Grigorescu, Ion Răşcanu, Paul Angelescu, Emil Bodnăraş, Victor Stănculescu.

De asemenea, reamintim că 19 artilerişti au îndeplinit funcţia de secretar al ministerului, alţi 12 au comandat Şcoala Superioară de Război/Academia Militară, iar alte zeci de artilerişti au fost şefi ai Statului Major al Forţelor Terestre, comandanţi de armată, corp de armată şi divizie etc., mulţi dintre ei fiind părtaşi la scrierea celor mai glorioase pagini de istorie pentru armata română, pe câmpurile de luptă.“

CINE ŞI ÎN CE CONTEXT SCRIE DESPRE CEI MENŢIONAŢI MAI SUS PUTEŢI AFLA APĂSÂND AICI.

_________________________________

Artilerişti chinezi:

ZODIA SCORPIONULUI (5)

Prea tânăr pentru o ierarhie atât de încremenită în proiect

Unul dintre sărbătoriţii acestor zile este Gelaledin Nezir, generatorul de complexe, în Ministerul Apărării Naţionale.

1. Complexe la generali – datorită relaţiei sale profesionale speciale, cu doi şefi pe bune ai Statului Major General. Respectiv Mihail Popescu, probabil cel mai popular lider militar postdecembrist. Şi Eugen Bădălan, care nu s-a temut să îl înfrunte pe ministrul de atunci al apărării, dar a fost jucat chiar de acela care trebuia să îl apere, până la capăt – şeful C.S.A.Ţ. De unde şi zicala generalului, acum proverbială:”Ce-mi doreşti tu mie, îţi doresc eu ţie!”

2. Complexe la colonei de doi bani, care nu aveau capacitatea lui de comunicare cu jurnaliştii civili, cu toate studiile lor, de arnăuţi aruncaţi, te miri cum, peste hotare, cursuri deloc relevante, în activitatea lor practică, dar benefice orgoliului lor – de papagali dornici să fie, moca, ghenerali.

3. Complexe la un amiral, altfel bine ascuns în spatele uşilor marinăreşte închise, cu hublouri mai mult triste. Gelaledin vroia comunicare şi amiralul tocmai invers! Marea Mută – ambalată şi trimisă departe de presa deloc tută.

Pentru reuşitele sale s-a ales cu invidii, iar la greu nu a avut decât soluţia oricărui om demn.
Să plece singur de acolo de unde Ierarhia Infanteriei fusese samavolnic supusă de Pavilionul Impostorilor Marini.

La mulţi ani frumoşi şi sănătoşi, domnule colonel, în rezerva Armatei României, Gelaledin Nezir. Allah Akbar!

Pentru cei ce nu ştiu, scot din memoria personală o afirmaţie prezidenţială:

– Nezir este excepţional! Păcat că este de naţionalitate turcă…

POPULARITATEA GENERALULUI MIHAIL POPESCU

O întrebare gravă a constituit tema sondajului electronic postat zilele trecute pe acest blog.
Răspunsurile sunt pur orientative, dar indică opţiuni diferite la interogaţia:
MAI EXISTĂ MILITARI DE CARIERĂ,
CARE AU DEMNITATEA ŞI CURAJUL DE A SPUNE ADEVĂRUL
DESPRE CEEA CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ŢARĂ?

9% dintre opţiuni au indicat pe CEI DIN O.N.G.-URILE CARE AU APĂRAT PENSIILE MILITARE.
9% dintre voturi au ales varianta SUNT ÎN ARMATĂ, DAR AŞTEAPTĂ VREMURI NORMALE.
14% au fost fermi susţinând că asemenea profesionişti NU (MAI SUNT) ÎN ARMATĂ.
23% au tranşat problema printr-un categoric NU.

Şi acum surpriza!

45% dintre votanţi l-au indicat pe generalul Mihail Popescu ca fiind militarul de carieră
care are demnitatea şi curajul de a spune public, pe micul ecran,
adevărul despre ceea ce se întâmplă în această ţară!

Semn că oamenii îi preferă pe cei care la greu nu se ascund,
ci îşi asumă temerar opiniile,
prin care apără drepturile comunităţii militarilor români, activi şi în rezervă.

Iată confirmarea electronică a popularităţii, fără egal, a generalului Mihail Popescu.