Va rămâne vocea inconfundabilă a lui Septimiu Roman
Jurnalistul Radu Costin Dobriţoiu mi-a semnalat încetarea din viaţă, în această dimineaţă, a omului de radio Septimiu Roman, pe care Nicu Popescu îl numea, cu o prietenie salutară, drept Senatorul, cel al unei comunităţi sensibile de profesionişti, profund dedicaţi frazării argumentate, lucide, a adevărului necesar românilor, ascultători ai postului public de radio.
Recent am avut şansa să fiu în acelaşi studiou cu distinsul Septimiu Roman, într-o emisiune – accesibilă aici – unde m-a uluit cu spiritul său prevenitor, atent la evoluţia protagoniştilor, precum şi cu modestia instinctivă a propriilor intervenţii. Iar mai presus de toate cu VOCEA sa.
Caldă. Nici timorată, nici tunătoare, mai degrabă invitând interlocutorul să găsească, împreună, lumina adevărului, viaţa fără fard a evenimentelor comentate, moartea dezinformărilor tipice războiului psihologic dus azi şi în zona media.
După terminarea emisiunii a avut tactul să mă conducă până la ieşirea din clădirea postului RADIO ROMÂNIA şi să-mi reamintească faptul, real, că ultima dată ne întâlnisem la o zi a presei militare. Cuvinte care atunci m-au încălzit, readucându-mi în memorie clipe faste ale unei comunităţi de jurnalişti mai puţin vizibilă marelui public.
Vocea? Şi ochii!
În zbaterea profesională a derulării unei emisiuni, deloc facile, precum EUROATLANTICA, în dialogurile sale cu cei din cabina tehnică, sau din studioul transmisiunii în direct şi în convorbirile cu invitaţii pe calea legăturilor telefonice, ochii lui Septimiu Roman erau aidoma argintului viu.
Semn distinctiv al jurnalistului care vânează ideea nouă, argumentaţia serioasă, expertiza reală, evocări inedite, comparaţii utile, concluzii credibile.
A avut chiar un gând repetat la despărţire. Acela că ne vom revedea…
Zicea Domnia Sa – la o proximă emisiune.
Şi iată că, acum, imaginea sa a rămas în memoria celor care l-au cunoscut, preţuit, respectat, iar VOCEA lui, deloc insignifiantă, ci inconfundabilă, va rămâne în Arhiva de Aur a postului public de radio.
Se cuvine ca o lumânare să ardă şi pe măsuţa din dreapta intrării în radio, alături de portretul regretatului Septimiu Roman, aşa cum au fost onoraţi toţi cei dispăruţi, din lumea profesioniştilor instituţiei radiofonice, de-a lungul timpului. Probabil că a şi fost deja aprinsă…
Dacă lumânarea este o jertfă adusă lui Dumnezeu, atunci Septimiu Roman este un conaţional care s-a jertfit pentru o idee – aceea de a fi, până la capăt, un jurnalist echilibrat, serios, atent la calitatea informaţiei şi mesajului transmise milioanelor de ascultători.
Dumnezeu să îl odihnească în pace pe Septimiu Roman!
Tags: EUROATLANTICA, NICU POPESCU, Radu Costin Dobriţoiu, SEPTIMIU ROMAN
Interesul general | Ion Petrescu | 
January 17, 2013 07.30
Subscribe
